The Notebook (2004)

Astăzi e 14 februarie şi poate, pentru unii, e o zi importantă. Cum vremea e mohorâtă, nu prea aveţi ce face pe afară. În parc bănuiesc că nu veţi mai găsi nici o veveriţă pe care să o fotografiaţi. Atunci, mă gândesc că vreţi să vedeţi un film care să se potrivească zilei. M-am gândit, iniţial, să fac o listă cu mai multe filme, dar, în final, m-am oprit la unul singur – The Notebook. Aşa că trageţi draperiile, daţi drumul la calorifer sau aruncaţi un lemn în sobă, luaţi-vă popcornul şi... vizionare plăcută J .

„Jurnalul” a apărut în 2004 în regia lui Nick Cassavetes, avându-i în distribuţie pe Ryan Gosling şi Rachel McAdams. Scenariul a fost scris de Jeremy Leven şi Jan Sardi şi este bazat pe romanul cu acelaşi nume scris de Nicholas Sparks. Chiar dacă nu a obţinut premii importante precum Oscarul, Globul de Aur, Palm D`Or etc, cui îi pasă !?

Producţia filmului a început încă din martie 1996 când au fost angajaţi primii scenarişti pentru a scrie scenariul, însă lucrurile nu au ieşit cum au vrut producătorii şi a mai trecut ceva timp până când Nick Cassavetes s-a alăturat echipei. El vroia un actor mai puţin cunoscut şi care să se încadreze în tiparul barbatului obişnuit, nici prea „chipeş” dar nici prea „hidos” aşa că s-a oprit la Ryan Gosling şi cred că a făcut cea mai bună alegere. Acesta şi-a jucat rolul foarte bine şi nu înţeleg de ce nu a fost măcar nominalizat la Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal. A fost expresiv, a avut umor şi a jucat foarte bine scenele dramatice. Nici Rachel nu a fost mai prejos interpretând-o pe Allie Hamilton.

 Anul trecut, s-a încercat reeditarea succesului avut de film printr-o nouă producţie cu un scenariu asemănător – The Vow (2010). Rachel McAdams a apărut în rolul principal şi de această dată, însă Gosling a fost „înlocuit” cu Channing Tatum care nu a jucat rău, însă ... a fost altceva. Am fost criticat de multe ori când am spus că filmul de anul trecut nu o să aibă niciodată succesul celui din 2004 tocmai datorită faptului că Ryan Gosling lipseşte din distribuţie, dar îmi menţin părerea.

 Cu ce ne „cofruntăm” !?

Avem în faţă o poveste de dragoste care sparge toate barierele, învingând timpul, prejudecăţile celor din jur, diferenţele sociale şi de educaţie. Noah Calhoun, un tip ce face parte din clasa medie, o întâlneşte pe Allie Hamilton, o fată din înalta societate, la un carnaval şi se îndrăgosteşte de ea, la prima vedere. Chiar dacă Allie nu îi dă nici o şansă la început, Noah reuşeşte să îi capteze atenţia prin umorul său şi prin originalitate, de ce nu, chiar prin simplitate.

Ajung în scurt timp să se simtă bine unul în compania celuilalt, însă, cu timpul, ceea ce părea doar o iubire de o vară se transformă în ceva mult mai profund. Realizând acest lucru, familia lui Allie încearcă să îi despartă, cu succes pentru o perioadă. Allie se logodeşte cu Lon, un chipeş soldat american ce provine din aceleaşi pături sociale ca şi familia ei şi lucrurile încep să se aşeze în viaţa ei până ce ... vede o fotografie în ziar şi e pusă din nou să facă alegeri, lucru de care a fugit toată viaţa.

Concluzie

„The Notebook” e cea mai reuşită şi emoţionantă dramă romantică pe care am văzut-o de după anul 2000. Are momente tensionante, iar cei care vor vedea filmul, îşi vor aminti mult timp scena reântâlinirii celor doi (scena sărutului/ scena cu lacul).

Anul apariţiei: 2004

Notă: 9,4 / raft B

Regia: Nick Cassavetes

Cu: Ryan Gosling, Rachel McAdams

Gen: dramă, romantic, dragoste

Limba: engleză

War Witch (2012)

„War Witch” e filmul care a scos din competiţia pentru Oscar filme precum „Intouchables” sau „După dealuri” şi se află în continuare în cursa pentru trofeu cu „Amour”, „Kon-Tiki”, „No” şi „A Royal Affair”.  A scoate din cărţi propunerea francezilor la această ediţie a Oscarurilor nu e la îndemâna oricui având în vedere că era singura, în opinia criticilor, capabilă să le facă concurenţă austriecilor (care au propus Amour).  

Filmul ne plasează în Africa, probabil pe coasta de vest a continentului. Ne putem da seama după vegetaţie şi după limba franceză vorbită de localnici. După cum ştim, partea de nord-vest a Africii a fost colonizată de francezi. Faptul că nu ni se spune locaţia nu e neapărat un lucru rău. Povestea e general valabilă pentru acest continent măcinat de războaie civile, lipsa educaţiei sau foamete.

Komona e singura supravieţuitoare din satul său atacat de oameni înarmaţi. Rebelii o primesc în rândul lor, considerând că are puteri magice ce o ajută să vadă din timp soldaţii guvernului ascunşi în pădure. Presupusele puteri îi conferă o anumită protecţie însă o pun şi în pericol. În eventualitatea în care ar da greş, şi-ar putea pierde viaţa.

Avem în faţă povestea tristă a unei fete trecute uşor de 10 ani căreia îi este pusă în mână o armă şi care, departe de părinţii ei, e forţată să ucidă. Crima nu e singura ei povară pe care trebuie să o ducă. Rămasă fără voia ei însărcinată, trebuie să dea viaţă înainte de a fi pregătită.

Anul apariţiei: 2012

Notă: 6,8 / raft A

Regie: Kim Nguyen

Cu: Rachel Mwanza

Gen: dramă

Limba: franceză.

Dallas (2012)

Când vorbim de Dallas vorbim de serialul unor generaţii. Păstrez şi acum vie imaginea în care, imediat după revoluţie, toată familia mea se strângea în faţa unui Sirius 207, o cutie din lemn conectată la priză cu un ecran alb-negru în care se perindau o mulţime de oameni fără a ne cere permisiunea. Erau un fel de oaspeţi nepoftiţi. Mai târziu când am realizat ce e cu acea cutie magică, ai mei mă tachinau povestindu-mi cum încercam să mă uit sub fustele doamnelor care îşi făceau apariţia prin acel dreptunchi, probabil rusesc.

Din vechiul serial nu îmi aduc aminte prea multe, doar genericul şi câteva nume: Bobby, Pamela, J.R. şi Sue Ellen. Eram prea mic. Anul trecut serialul a fost relansat după aproape 30 de ani în regia lui Steve Robin. În noua producţie ne vom întâlni cu personaje din vechiul serial precum: Bobby, Sue Ellen, Cliff sau J.R. . Pamela nu va face parte, Bobby recăsătorindu-se cu Annie.

În mare avem cam aceeaşi poveste cu personaje atât noi cât şi vechi. În continuare se duce o luptă pe alocuri murdară pentru avere între „cei buni” şi „cei răi”. Bobby şi fiul său Christopher reprezintă tabara bună pe când Cliff, J.R. şi fiul său, tabăra rea. Sunt foarte multe personaje, plasate undeva în zona gri, ce încearcă, forţaţi de propria conştiintă, să treacă de la cei răi la cei buni. Sue Ellen renunţă la băutură şi îşi propune să ajungă guvernator.

Anii au trecut şi deşii unele caractere nu s-au schimbat, multe lucruri nu mai sunt la fel. Caii au fost înlocuiţi de maşini de lux iar clasicii cowboy încep să dispară.

Anul apariţiei: 2012 (sezonul I - 10 episoade)

Notă: 8,00 / raft C

Regia: Steve Robin

Cu: Larry Hagman, Linda Gray, Patrick Duffy

Gen: dramă

Hachiko: A Dog`s Story (2009)

     „Hachiko: A Dog`s Story” este cel mai emoţionant film despre loialitatea animalelor pe care l-am văzut până acum. Pelicula se bazează pe o poveste adevărată petrecută în Japonia în prima partea a secolului XX şi este un re-make al altui film japonez din 1987 – Hachiko Monogatari.

Parker Wilson (Richard Gere) este un profesor universitar care face în fiecare zi naveta cu trenul pentru a ajunge la serviciu. Într-o zi, găseşte în gară un câine pe care îl aduce acasă şi de care se ataşează foarte mult. Ani de-a rândul, câinele îl însoţeşte în fiecare dimineaţă până la gară şi îl aşteaptă în fiecare seară la aceeaşi oră şi în acelaşi loc să se întoarcă de la facultate.

Într-o zi nefericită, Parker are un atac de cord şi decedează în timp ce predă. Timp de nouă ani, Hatchicho merge zi de zi la gară pentru a-şi întâmpina stăpânul chiar dacă acesta nu se va mai întoarce niciodată.

Chiar dacă vorbim de un film extrem de simplu şi scurt, el ne spune povestea unui câine ce ne predă o lecţie de viaţă despre iubire, loialitate şi compasiune.

Anul apariţiei: 2009

Notă: 8,2 / raft B

Regia: Lasse Hallstrom

Cu: Richard Gere

Gen: dramă, familie

The Green Mile (1999)

Astăzi, 10 decembrie 2012, actorul american Michael Clarke Duncan ar fi trebuit să împlinească 55 de ani dacă nu ar fi decedat la începutul lunii septembrie. Acesta suferise un infarct, după care nu şi-a mai revenit complet, cu aproape opt săptămâni înaintea decesului.

Am ales să scriu acum despre „The Green Mile” deoarece pelicula, împreuna cu ceea ce povesteam mai sus, ne demonstrează încă o dată că viaţa bate filmul.

În film, Duncan se afla la primul său rol principal şi îl interpreta pe John Coffey, un prizonier masiv, înalt de peste doi metrii, condamnat, în urma unei erori judiciare, pentru uciderea brutală a două fetiţe. Acesta avea puteri paranormale şi capacitatea de a scoate suferinţa şi boală din oameni, vindecându-i astfel. În viaţa reală exact asta nu a putut să facă: să îşi salveze propria viaţă.

Pelicula este o adaptare a celebrului roman al lui Stephen King, publicat în 1996. Acţiunea se petrece în anul 1935, în sectorul condamnaţilor la moarte al unei închisori din SUA şi dezvoltă povestea unui gardian (Tom Hanks) ce infiripă o relaţie neobişnuită cu cel despre care vorbeam.

Filmul e regizat de regizorul francez, Frank Darabont, cel care şi-a pus semnătura şi pe „The Shawshank Redemption” sau, cum e cunoscut la noi, „Închisoarea îngerilor”.

Anul apariţiei: 1999

Nota mea: 8,9 / raft B

Premii: 4 nominalizări la Oscar şi una la Globul de Aur în 2000

Regia: Frank Darabont

Cu: Tom Hanks, Michael Clarke Duncan

Gen: crimă, dramă

Limba: engleză

S-ar putea să vă placă şi: „The Shawshank Redemption” (1994)

Love and Other Imposible Pursuits (2009)

Recunosc că de ceva timp am făcut o obsesie din a căuta un film în care Natalie Portman să facă un rol prost. „Speram” ca „Love and Other Imposible Pursuits” să fie acela având în vedere că pe IMDB a primit doar 6,3. Nu a fost cazul pentru că actriţa a jucat ireproşal chiar dacă nu pe ea am remarcat-o în mod special ci pe tânărul Charlie Tahan.

Bazat pe romanul cu acelaşi nume al scriitoarei americane Ayelet Waldman,  filmul ne spune povestea unei tinere avocate pe nume Emilia Greenleaf. Aceasta se îndragosteşte de Jack Wolf, unul dintre titularii casei de avocatură la care lucrează şi îl determină pe acesta să divorţeze pentru a se căsători cu ea.

Emilia trebuie să se apropie de William, copilul rezultat din vechea căsătorie a lui Jack, însă nu e atât de uşor, mai ales după moartea propriului copil. Pierderea acestui la numai trei zile de la naştere şi mai ales sentimentul de vinovăţie ce o cuprinde, fac ca relaţiile cu cei din jur să fie cât mai tensionate.

Sunt multe voci care spun că filmul ar fi o comedy drama, dar cele câteva replici amuzante ale copilului nu pot face din film o comedie. Aş spune mai degrabă ca ar fi o dramă de familie. De remarcat faptul că scenariul e scris de regizorul filmului împreună cu autoarea cărţii după care e inspirat.

 

Anul apariţiei: 2009

Notă film: 7.7 / raft C

Regia: Don Roos

Cu: Natalie Portman

Gen: dramă, familie