War Witch (2012)

„War Witch” e filmul care a scos din competiţia pentru Oscar filme precum „Intouchables” sau „După dealuri” şi se află în continuare în cursa pentru trofeu cu „Amour”, „Kon-Tiki”, „No” şi „A Royal Affair”.  A scoate din cărţi propunerea francezilor la această ediţie a Oscarurilor nu e la îndemâna oricui având în vedere că era singura, în opinia criticilor, capabilă să le facă concurenţă austriecilor (care au propus Amour).  

Filmul ne plasează în Africa, probabil pe coasta de vest a continentului. Ne putem da seama după vegetaţie şi după limba franceză vorbită de localnici. După cum ştim, partea de nord-vest a Africii a fost colonizată de francezi. Faptul că nu ni se spune locaţia nu e neapărat un lucru rău. Povestea e general valabilă pentru acest continent măcinat de războaie civile, lipsa educaţiei sau foamete.

Komona e singura supravieţuitoare din satul său atacat de oameni înarmaţi. Rebelii o primesc în rândul lor, considerând că are puteri magice ce o ajută să vadă din timp soldaţii guvernului ascunşi în pădure. Presupusele puteri îi conferă o anumită protecţie însă o pun şi în pericol. În eventualitatea în care ar da greş, şi-ar putea pierde viaţa.

Avem în faţă povestea tristă a unei fete trecute uşor de 10 ani căreia îi este pusă în mână o armă şi care, departe de părinţii ei, e forţată să ucidă. Crima nu e singura ei povară pe care trebuie să o ducă. Rămasă fără voia ei însărcinată, trebuie să dea viaţă înainte de a fi pregătită.

Anul apariţiei: 2012

Notă: 6,8 / raft A

Regie: Kim Nguyen

Cu: Rachel Mwanza

Gen: dramă

Limba: franceză.

The Green Mile (1999)

Astăzi, 10 decembrie 2012, actorul american Michael Clarke Duncan ar fi trebuit să împlinească 55 de ani dacă nu ar fi decedat la începutul lunii septembrie. Acesta suferise un infarct, după care nu şi-a mai revenit complet, cu aproape opt săptămâni înaintea decesului.

Am ales să scriu acum despre „The Green Mile” deoarece pelicula, împreuna cu ceea ce povesteam mai sus, ne demonstrează încă o dată că viaţa bate filmul.

În film, Duncan se afla la primul său rol principal şi îl interpreta pe John Coffey, un prizonier masiv, înalt de peste doi metrii, condamnat, în urma unei erori judiciare, pentru uciderea brutală a două fetiţe. Acesta avea puteri paranormale şi capacitatea de a scoate suferinţa şi boală din oameni, vindecându-i astfel. În viaţa reală exact asta nu a putut să facă: să îşi salveze propria viaţă.

Pelicula este o adaptare a celebrului roman al lui Stephen King, publicat în 1996. Acţiunea se petrece în anul 1935, în sectorul condamnaţilor la moarte al unei închisori din SUA şi dezvoltă povestea unui gardian (Tom Hanks) ce infiripă o relaţie neobişnuită cu cel despre care vorbeam.

Filmul e regizat de regizorul francez, Frank Darabont, cel care şi-a pus semnătura şi pe „The Shawshank Redemption” sau, cum e cunoscut la noi, „Închisoarea îngerilor”.

Anul apariţiei: 1999

Nota mea: 8,9 / raft B

Premii: 4 nominalizări la Oscar şi una la Globul de Aur în 2000

Regia: Frank Darabont

Cu: Tom Hanks, Michael Clarke Duncan

Gen: crimă, dramă

Limba: engleză

S-ar putea să vă placă şi: „The Shawshank Redemption” (1994)

Aproape totul despre premiile Oscar

Academia Americană de Film

A luat fiinţă la 11 mai 1927 ca organizaţie profesională dedicată avansării artei şi tehnologiilor de producere a filmelor. În prezent, colegiul elector al academiei numără peste 5.800 de membrii, împărţiţi pe domenii de activitate (actorie, regie, machiaj, imagine etc.), cea mai numeroasă categorie fiind cea care îi desemnează pe actori, respectiv 1.250 de specialişti.

Trofeul

Statueta ce întruchipează un om cu o spadă în mână poartă acest nume, de Oscar, conform unei legende, datorită actriţei Margaret Herrick care ar fi exclamat la vederea trofeului că acesta seamănă cu unchiul său Oscar.

În prezent este înalt de 33 de centimetri şi cântăreşte 3,85 de kilograme fiind realizat din britanium, un aliaj de cositor, cupru şi antimoniu şi, apoi, placat cu nichel, cupru, argint şi aur de 24 de karate. Costul de producţie este de aproximativ 18. 000 de dolari pentru fiecare  statuetă.

La bază, acesta are un număr de serie gravat, iar pe o plăcuţă este scris textul „Statueta nu poate fi vândută, transmisă sau transferată fără a fi, anterior, oferită academiei”. Organizatorii au dreptul de preempţiune prin contract pentru suma de 10 dolari. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din cauza crizei de metale şi a fondurilor reduse, premiile au fost realizate din ipsos pictat.

Premii

Acordate anual de către Academia Americană de Film cu sediul în Los Angeles, Oscar-urile sunt cele mai râvnite premii din industria cinematografică.

Prima ceremonie de acordare a premiilor a avut loc în data de 16 mai 1929, la hotelul Hollywood Roosevelt din Los Angeles, fără mari emoţii legate de aflarea câştigătorilor deoarece numele lor era cunoscut încă de pe 18 februarie.

La început, în concurs se prezentau filmele lansate în Los Angeles în perioada 1 august – 31 iulie din anul anterior ceremoniei de decernare. Acest lucru i-a permis lui Charlie Chaplin să obţină în 1973, cu Limelight, film realizat în 1952, premiul pentru cea mai bună coloană sonoră.

În prezent, alegerea câştigătorilor se face în două etape, prin corespondenţă. Mai întâi sunt nominalizaţi câte cinci candidaţi la fiecare categorie de către membrii Academiei care aparţin aceleiaşi specialităţi cu cei nominalizaţi pentru ca mai apoi câştigătorii de la fiecare categorie să fie aleşi de către toţii membrii Academiei. În ambele etape voturile sunt secrete şi nimeni nu cunoaşte votul celorlalţi. Voturile sunt centralizate de o firmă de revizie contabilă astfel încât până în momentul ceremoniei, numele câştigătorilor nu este cunoscut.

Prima ceremonie televizată a avut loc în 1953 când gazdă a fost actorul britanic de comedie Bob Hope, cel care a prezentat de cele mai multe ori decernarea premiilor, la 19 ediţii.