The Notebook (2004)

Astăzi e 14 februarie şi poate, pentru unii, e o zi importantă. Cum vremea e mohorâtă, nu prea aveţi ce face pe afară. În parc bănuiesc că nu veţi mai găsi nici o veveriţă pe care să o fotografiaţi. Atunci, mă gândesc că vreţi să vedeţi un film care să se potrivească zilei. M-am gândit, iniţial, să fac o listă cu mai multe filme, dar, în final, m-am oprit la unul singur – The Notebook. Aşa că trageţi draperiile, daţi drumul la calorifer sau aruncaţi un lemn în sobă, luaţi-vă popcornul şi... vizionare plăcută J .

„Jurnalul” a apărut în 2004 în regia lui Nick Cassavetes, avându-i în distribuţie pe Ryan Gosling şi Rachel McAdams. Scenariul a fost scris de Jeremy Leven şi Jan Sardi şi este bazat pe romanul cu acelaşi nume scris de Nicholas Sparks. Chiar dacă nu a obţinut premii importante precum Oscarul, Globul de Aur, Palm D`Or etc, cui îi pasă !?

Producţia filmului a început încă din martie 1996 când au fost angajaţi primii scenarişti pentru a scrie scenariul, însă lucrurile nu au ieşit cum au vrut producătorii şi a mai trecut ceva timp până când Nick Cassavetes s-a alăturat echipei. El vroia un actor mai puţin cunoscut şi care să se încadreze în tiparul barbatului obişnuit, nici prea „chipeş” dar nici prea „hidos” aşa că s-a oprit la Ryan Gosling şi cred că a făcut cea mai bună alegere. Acesta şi-a jucat rolul foarte bine şi nu înţeleg de ce nu a fost măcar nominalizat la Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal. A fost expresiv, a avut umor şi a jucat foarte bine scenele dramatice. Nici Rachel nu a fost mai prejos interpretând-o pe Allie Hamilton.

 Anul trecut, s-a încercat reeditarea succesului avut de film printr-o nouă producţie cu un scenariu asemănător – The Vow (2010). Rachel McAdams a apărut în rolul principal şi de această dată, însă Gosling a fost „înlocuit” cu Channing Tatum care nu a jucat rău, însă ... a fost altceva. Am fost criticat de multe ori când am spus că filmul de anul trecut nu o să aibă niciodată succesul celui din 2004 tocmai datorită faptului că Ryan Gosling lipseşte din distribuţie, dar îmi menţin părerea.

 Cu ce ne „cofruntăm” !?

Avem în faţă o poveste de dragoste care sparge toate barierele, învingând timpul, prejudecăţile celor din jur, diferenţele sociale şi de educaţie. Noah Calhoun, un tip ce face parte din clasa medie, o întâlneşte pe Allie Hamilton, o fată din înalta societate, la un carnaval şi se îndrăgosteşte de ea, la prima vedere. Chiar dacă Allie nu îi dă nici o şansă la început, Noah reuşeşte să îi capteze atenţia prin umorul său şi prin originalitate, de ce nu, chiar prin simplitate.

Ajung în scurt timp să se simtă bine unul în compania celuilalt, însă, cu timpul, ceea ce părea doar o iubire de o vară se transformă în ceva mult mai profund. Realizând acest lucru, familia lui Allie încearcă să îi despartă, cu succes pentru o perioadă. Allie se logodeşte cu Lon, un chipeş soldat american ce provine din aceleaşi pături sociale ca şi familia ei şi lucrurile încep să se aşeze în viaţa ei până ce ... vede o fotografie în ziar şi e pusă din nou să facă alegeri, lucru de care a fugit toată viaţa.

Concluzie

„The Notebook” e cea mai reuşită şi emoţionantă dramă romantică pe care am văzut-o de după anul 2000. Are momente tensionante, iar cei care vor vedea filmul, îşi vor aminti mult timp scena reântâlinirii celor doi (scena sărutului/ scena cu lacul).

Anul apariţiei: 2004

Notă: 9,4 / raft B

Regia: Nick Cassavetes

Cu: Ryan Gosling, Rachel McAdams

Gen: dramă, romantic, dragoste

Limba: engleză

Jeux d`enfants (2003)

„Jeux d`enfants” e filmul de debut al lui Yann Samuell, atât ca regizor cât şi ca scenarist. Următorul film regizat de acesta (My Sassy Girl) e lansat la cinci ani distanţă faţă de primul şi într-o altă limbă, însă povestea e puţin asemănătoare chiar dacă scenariul nu mai e scris de el ci de Victor Levin.

Sub pretextul „dragostea scuză tot”, Samuell construieşte două personaje, „capabile” să îi rănească pe toţi cei din jur în numele iubirii pure ce şi-o poartă unul altuia şi pe care le urmăreşte pe parcursul vieţii, încă din copilărie. Nu sunt puţini cei care susţin că Sophie şi Julien, personajele despre care vorbeam, sunt bolnavi psihic datorită uşurinţei prin care îi rănesc pe cei din jur în numele unui joc, pe alocuri diabolic, în care ei sunt, pentru restul vieţii, jucătorii, arbitrii şi deseori victimele. Nu îi contrazic pe aceştia însă nici nu îi pot susţine. Până la urmă cine sunt eu să îi judec !?

Cele două personaje evoluează dar refuză să intre în lumea adulţilor, rămânând strâns legate de lumea copilăriei printr-un joc ale cărui „reguli rămân neschimbate, însă ceea ce era în copilărie o simplă tachinare, în adolescenţă se transformă în perversiune”,. Povestea lor se termină într-un punct în care dragostea şi moartea se întâlnesc.

Jocul celor doi începe din cauza „doctorilor...care spun cuvinte scârboase şi cretine precum metastază ”menite să o facă pe mama lui Julien să plângă dar şi din cauza marginalizării prietenei sale, Sophie de către colegii ei. Într-un fel, jocul celor doi începe din cauza unei suferinţe pe care ei nu o conştientizează şi reprezintă un refugiu pentru ca mai târziu să devină o obişnuinţă şi un fel de a fi. Parafrazându-l pe Julien: „e un joc super însă problema e că nimeni nu râde”, în afară de ei, bineînţeles.

Povestea celor doi se întinde pe două etape: etapa copilăriei şi cea a adolescenţei. În cea de-a doua etapă, rolurile protagoniştilor sunt jucate de Marion Cotillard şi Guillaume Canet.

PS: Nu vă lăsaţi pacăliţi de începutul filmului care e posibil să vă lase impresia că urmăriţi un film slab.

           

Anul apariţiei: 2003

Notă: 9 / raft B

Regia: Yann Samuell

Cu: MarionCotillard şi Guillaume Canet

Gen: comedie, dramă, romantic, dragoste

Limba: franceză

My Sassy Girl (2008)

Se spune că în general contrastele se atrag. E cazul şi în această poveste de dragoste în care destinul pare să aibă rolul lui. Dar, după cum aflăm din finalul filmului, “atunci când destinul vrea să împlinească ceva, nu o poate face de unul singur... tot trebuie să construieşti un pod  către cel pe care îl iubeşti.”

Charlie vede în Jordan tot ce el nu putea fi, o persoană dezinvoltă şi mereu veselă chiar dacă nu îşi poate da seama dacă asta e starea ei normală sau e cumva provocată de alcool. De partea cealaltă, Jordan îşi vede în el fostul prieten ce murise de curând, ezitând însă să îi spună acest lucru.

Ajung să se vadă o perioadă de timp, în ciuda faptului că tatăl fetei se opune, însă mai târziu, Jordan ia o decizie ce i se pare ciudată lui Charlie. Hotărăşte să se vadă abia peste un an.

Per ansmablu e un film bun ce reuşeşte să te ţină atent până la finalul lui. Vi-l recomand.

          

Anul apariţiei: 2008

Notă film: 7,5 / raft D

Regia: Yann Samuell

Cu: Elisha Cuthbert

Gen: comedie, dramă, romantic, dragoste

Filme similare: Jeux d`enfants (2003)