Tom Sawyer (2011)

Mark Twain a reuşit să dea naştere acum aproape 200 de ani unor personaje extrem de îndrăgite de copii: Tom Sawyer şi Huckleberry Finn. În ciuda faptului că în anumite ţări romanele au fost interzise după publicare, din cauza jargonului folosit, în prezent acestea sunt lecturi obligatorii în şcoli.

De-a lungul timpului au fost făcute numeroase ecranizări după ele, dar acest lucru nu ne-a împiedicat să aşteptăm cu entuziasm noua ecranizare a regizoarei germane Hermine Huntgerburth. Personal, eram curios cum arată filmul în germană.

Sinopsis

Tom Sawyer este un copil orfan rămas în grija mătuşii sale Polly. Împreună cu prietenul său Huckleberry Finn, „reuşeşte” să se pună în tot felul de situaţii – cum ar fi apariţia pe neaşteptate la propria înmormântare. Are abilităţi de a îi face pe ceilalţi să muncească în locul lui şi chiar să fie răsplătit pentru asta.

Cei doi asistă la o crimă comisă de Joe Indianul şi pusă în spinarea lui Muff Potter dar le e frică să spună ce au văzut chiar dacă li se face milă de cel acuzat şi au remuşcări de conştiinţă.

Despre film

În mare, avem de a face cu un film bunicel ce are uşoare urme de umor. I-aş da un minus mare pentru faptul că l-au vopsit pe faţă pe Benno Furmann pentru a arăta ca un indian, iar decorul e mult prea nou. Se vede de la distanţă că acele case nu au fost locuite şi sunt făcute doar pentru ca un regizor să tragă câteva imagini. Hainele sunt şi ele prea curate ca să nu zic prea noi. Mă îndoiesc că Tom şi Finn erau tot timpul impecabili, fără pete de noroi.

Imaginea e una de o calitate superioară. Muzica de pe fundal îmi place – un fel de muzică country germanizată. Actorii interpretează corect.

Punctual

Scenariul: bun dar se putea şi mai bine.

Coloana sonoră: mi-a plăcut

De remarcat: mătuşa Polly, arată foarte bine pentru o mătuşă J

Consum alcool: DA (dar dar pune oarecum consumul alcoolului într-o postură negativă)

Limbaj vulgar: NU

Nuditate: NU

Sex: NU

Replici memorabile: NU (poate doar aceea în care Joe răspunde cu „Acasă e acolo unde ne sunt morţii” la o întrebarea a mătuşii Polly)

Anul apariţiei: 2011

Nota: 7,4 / raft D

Regia: Hermine Huntgeburth

Cu: Louis Hofmann, Benno Furmann

Gen: aventuri, familie

Limba: germană

Hachiko: A Dog`s Story (2009)

     „Hachiko: A Dog`s Story” este cel mai emoţionant film despre loialitatea animalelor pe care l-am văzut până acum. Pelicula se bazează pe o poveste adevărată petrecută în Japonia în prima partea a secolului XX şi este un re-make al altui film japonez din 1987 – Hachiko Monogatari.

Parker Wilson (Richard Gere) este un profesor universitar care face în fiecare zi naveta cu trenul pentru a ajunge la serviciu. Într-o zi, găseşte în gară un câine pe care îl aduce acasă şi de care se ataşează foarte mult. Ani de-a rândul, câinele îl însoţeşte în fiecare dimineaţă până la gară şi îl aşteaptă în fiecare seară la aceeaşi oră şi în acelaşi loc să se întoarcă de la facultate.

Într-o zi nefericită, Parker are un atac de cord şi decedează în timp ce predă. Timp de nouă ani, Hatchicho merge zi de zi la gară pentru a-şi întâmpina stăpânul chiar dacă acesta nu se va mai întoarce niciodată.

Chiar dacă vorbim de un film extrem de simplu şi scurt, el ne spune povestea unui câine ce ne predă o lecţie de viaţă despre iubire, loialitate şi compasiune.

Anul apariţiei: 2009

Notă: 8,2 / raft B

Regia: Lasse Hallstrom

Cu: Richard Gere

Gen: dramă, familie

Love and Other Imposible Pursuits (2009)

Recunosc că de ceva timp am făcut o obsesie din a căuta un film în care Natalie Portman să facă un rol prost. „Speram” ca „Love and Other Imposible Pursuits” să fie acela având în vedere că pe IMDB a primit doar 6,3. Nu a fost cazul pentru că actriţa a jucat ireproşal chiar dacă nu pe ea am remarcat-o în mod special ci pe tânărul Charlie Tahan.

Bazat pe romanul cu acelaşi nume al scriitoarei americane Ayelet Waldman,  filmul ne spune povestea unei tinere avocate pe nume Emilia Greenleaf. Aceasta se îndragosteşte de Jack Wolf, unul dintre titularii casei de avocatură la care lucrează şi îl determină pe acesta să divorţeze pentru a se căsători cu ea.

Emilia trebuie să se apropie de William, copilul rezultat din vechea căsătorie a lui Jack, însă nu e atât de uşor, mai ales după moartea propriului copil. Pierderea acestui la numai trei zile de la naştere şi mai ales sentimentul de vinovăţie ce o cuprinde, fac ca relaţiile cu cei din jur să fie cât mai tensionate.

Sunt multe voci care spun că filmul ar fi o comedy drama, dar cele câteva replici amuzante ale copilului nu pot face din film o comedie. Aş spune mai degrabă ca ar fi o dramă de familie. De remarcat faptul că scenariul e scris de regizorul filmului împreună cu autoarea cărţii după care e inspirat.

 

Anul apariţiei: 2009

Notă film: 7.7 / raft C

Regia: Don Roos

Cu: Natalie Portman

Gen: dramă, familie