Dexter, sezonul 1

Sezonul 1 al serialul Dexter a debutat pe micile ecrane pe 1 octombrie 2006. Atunci telespectatorii au avut ocazia sa il cunoasca pe eroul principal, sa ii cunoasca familia, sa ii cunoasca secretele.

Sinposis

Dexter Morgan lucrează în laboratorul criminalistic al poliţiei din Miami ajutând la prinderea criminalilor prin analizarea sangelui, studiind direcţia în care acesta sare din corpul victimelor şi alte aspecte ce fac ca acest martor mut al crimelor să „vorbească”. 

În timpul liber, Dexter se ocupă cu prinderea şi uciderea altor criminali pe care sistemul de justiţie din America îi scapă. Ăsta e „micul lui secret” pe care încearcă să îl ascundă cât poate de bine până când un alt criminal în serie îşi face apariţia în oraş, dandu-i semne că îi cunoaşte activitatea din afara orelor se serviciu.

Eroul nostru nu ucide doar pentru a face dreptate ci mai mult pentru a îşi satisface nevoia de a vedea sangele cum curge din victime. Ceea ce il intrigă la cel care îi cunoaşte secretul este faptul că acesta îşi lasă victimele mutilate şi fără nici o picătură de sânge.

Părere

Am ales să văd serialul asta datorită notelor uriaşe primite pe diferite site-uri de profil. La început am fost puţin dezamăgit pentru că filmul nu avea dinamismul pe care il vroiam. Nu era lent însă mă aşteptam la mai mult. Ultimele trei episoade din primul sezon sunt cu siguranţă peste cele anterioare. Sunt cam ce mă aşteptam eu să fie tot filmul.

Văzând primul sezon, pot spune că nu se ridică la nota primită pe IMDb, dar e foarte aproape.

Pe scurt

Scenariul: bun

Coloana sonoră: pe alocuri ne aminteşte de filmele vechi

Limbaj vulgar: nu prea există

Nuditate: da

Sex: da

Anul apariţiei: 2006      Numar episoade: 12

Nota: 8,5 / raft B

Cu: Michael C. Hall

Gen: crimă, mister, thriller

Limbă: engleză, uneori spaniolă

The Call (2013)

Incepand cu 19 aprilie 2013, in cinematografele din Romania ruleaza ultimul lung metraj al lui Brad Anderson, The Call, ce o are in rolul principal pe Halle Berry. La o prima impresie, filmul pare ok. Pana spre ultimul sfert de ora contine mici greseli de scenariu insa acestea sunt absolut necesare, in opinia mea, pentru a da dinamism povestii. In ultimele minute am vazut unele greseli care cred eu ca puteau fi evitate. Oricum finalul e cea mai tensionata parte a peliculei.

In mare, e un film incoparabil mai bun decat ultimul aparut pe marele ecran de pe meleagurile noastre in care rapitorul se plimba cu victima in portbagaj. Avem ocazia sa vedem, in acelasi timp, cea mai tulburatoare privirea a unui psihopat din ultimii doi, trei ani. Pentru asta tin sa il felicit pe Michael Eklund.

Sinopsis

Povestea e simpla. Jordan lucreaza la Centrul de Apeluri de Urgenta, 911, si primeste un apel de la Casey, o adolescenta rapita din parcarea unui mol si purtata de rapitor in portbagajul masinii, cerandu-i sa o salveze.

Cei care vor sa afle daca o va salva sau nu, vor trebui sa vada filmul J.

Pe scurt

Scenariul: bun dar ar mai fi trebuit lucrat la final

Coloana sonora: sustine cu brio filmul

De remarcat: privirea rapitorului si cadrele filmate cu orasul de la inceputul filmului

Limbaj vulgar: nu

Nuditate: nu

Sex: nu

Anul aparitiei: 2013

Nota: 7,6 / raft C

Regia: Brad Anderson

Cu: Halle Berry

Gen: thriller

Limba: engleza

Film asemanator: Cellular 2004

Diavolul se îmbracă de la Prada (2006)

Cioran spunea în „Amurgul gândurilor” că „doar când te zăreşti gol ţi-aduci aminte că exişti şi că eşti muritor. Îmbrăcămintea ne împrumută o superioritate superficială asupra timpului. Cum o să fi muritor cu o pălărie pe cap şi o cravată la gât ? Hainele au creat mai multe iluzii decât religiile”.

Miranda Priestly (Meryl Streep),  pierdută printre diverse mărci celebre de haine, a uitat că e om şi s-a transformat într-o persoană rigidă, lipsită de umor şi aproape inexpresivă reuşind astfel să conducă revista Runway ce a devenit un fel de biblie atunci când vorbim de atitudinea pe care trebuie să o ai în societate sau cum să te îmbraci. Dacă vrei să exişti în industria modei, trebuie, neapărat, să nu ieşi din tiparele acesteia.

Fiind o persoană exigentă, îşi doreşte ca toţi cei din jurul ei să fie perfecţi, inclusiv asistenta ei personală. Andy Sachs (Anne Hateway), o tânără din provincie care a terminat de curând facultatea de jurnalism într-una dintre universităţile de prestigiu ale Americii, ajunge în mod nesperat asistenta acesteia. Dar Andy nu are nimic în comun cu moda, neştiind nici măcar cum se scrie Gabbana J.

În ciuda titlului filmului, acesta nu are nici o legătura cu forţele oculte. Primul cuvânt din titlu nu face decât să descrie caracterul Mirandei, o femeie fără scrupule atunci când vine vorba de cariera ei.

Filmul este unul plăcut, te destinde, însă nu te „mişcă” suficient încât să îţi rămână în minte. Interpretarea actorilor e una corectă, dar la fel, nu într-atât încât să spui că ar merita un Oscar pentru asta.

Scenariul e şi el unul corect însă cam previzibil. Probabil dacă s-ar fi pus mai multă tensiune între Andy şi prietenul acesteia, filmul ar fi fost mai apreciat, dar asta nu înseamnă că e slab. Chiar dacă e clasificat ca fiind dramă şi comedie, nu mi se pare a fi nici una, nici alta.

Anul apariţiei: 2006

Notă: 7,7 / raft C

Regia: David Frankel

Cu: Anne Hathaway, Meryl Streep

Gen: comedie, dramă

Limba: engleză

Dallas (2012)

Când vorbim de Dallas vorbim de serialul unor generaţii. Păstrez şi acum vie imaginea în care, imediat după revoluţie, toată familia mea se strângea în faţa unui Sirius 207, o cutie din lemn conectată la priză cu un ecran alb-negru în care se perindau o mulţime de oameni fără a ne cere permisiunea. Erau un fel de oaspeţi nepoftiţi. Mai târziu când am realizat ce e cu acea cutie magică, ai mei mă tachinau povestindu-mi cum încercam să mă uit sub fustele doamnelor care îşi făceau apariţia prin acel dreptunchi, probabil rusesc.

Din vechiul serial nu îmi aduc aminte prea multe, doar genericul şi câteva nume: Bobby, Pamela, J.R. şi Sue Ellen. Eram prea mic. Anul trecut serialul a fost relansat după aproape 30 de ani în regia lui Steve Robin. În noua producţie ne vom întâlni cu personaje din vechiul serial precum: Bobby, Sue Ellen, Cliff sau J.R. . Pamela nu va face parte, Bobby recăsătorindu-se cu Annie.

În mare avem cam aceeaşi poveste cu personaje atât noi cât şi vechi. În continuare se duce o luptă pe alocuri murdară pentru avere între „cei buni” şi „cei răi”. Bobby şi fiul său Christopher reprezintă tabara bună pe când Cliff, J.R. şi fiul său, tabăra rea. Sunt foarte multe personaje, plasate undeva în zona gri, ce încearcă, forţaţi de propria conştiintă, să treacă de la cei răi la cei buni. Sue Ellen renunţă la băutură şi îşi propune să ajungă guvernator.

Anii au trecut şi deşii unele caractere nu s-au schimbat, multe lucruri nu mai sunt la fel. Caii au fost înlocuiţi de maşini de lux iar clasicii cowboy încep să dispară.

Anul apariţiei: 2012 (sezonul I - 10 episoade)

Notă: 8,00 / raft C

Regia: Steve Robin

Cu: Larry Hagman, Linda Gray, Patrick Duffy

Gen: dramă

Arrow (2012-2013) – un personaj în căutarea propriei indentităţi

„După scufundarea vasului pe care se afla, milionarul Oliver Queen e considerat a fi mort, timp de cinci ani,  până când e găsit viu pe o insulă îndepărtată din Pacific. Când se întoarce acasă în Starling City, mama sa, sora şi cel mai bun prieten îşi dau seama că au de a face cu un alt om, unul schimbat. 

În timp ce ascunde adevărul despre omul care a devenit, Oliver intenţionează să repare faptele pe care le-a făcut în trecut. Încearcă să se împace cu fosta prietenă, Laurel Lance, pe care o înşela cu sora ei. În timp ce încearcă să se apropie de cei dragi, în secret, creează un personaj, Arrow, menit să îndrepte greşelile făcute de familia sa. Luptând cu „bolile” societăţii, acesta încearcă să readucă gloria de la început a oraşului Starling.”

Cam acesta ar fi, pe scurt, sinopsis-ul oferit de cei de la CWTV pentru serialul lansat în octombrie 2012. Povestea serialului se bazează pe o serie de cărţi şi benzi desenate publicate de DC Comics.

Arrow e un personaj în căutarea propriei indentităţi. Are puţin din Robin Hood şi puţin din Batman. Încearcă să îi ajute pe cei nevoiaşi precum o face Robin Hood dar încearcă, în acelaşi timp să scape oraşul de infractori precum o face Batman. E îmbrăcat în verde şi luptă cu arcul, precum eroul din pădurea Sherwood, dar se caţără şi sare de pe clădiri precum celălalt personaj.

Asemănarea cu Batman nu se opreşte aici. Atât Batman cât şi Oliver Queen, provin din familii înstărite, îşi ascund identitatea cam în acelaşi scop şi au câte un om de încrede care le cunoaşte adevărata identitate şi care îi ajută.

        

            Anul apariţiei: 2012-2013 (serial TV)

Notă: 8,4 / raft C

Regia: David Barrett, Guy Norman Bee, John Behring, John Dahl, Kenneth Fink, David Grossman, Vicent Misiano, David Nutter, Michael Scultz, Eagle Egilsson

Cu: Stephen Amell

Gen: acţiune, aventuri, crimă, dramă, mister, SF

Taken 2 (2012)

Taken 2 nu e acel gen de film ce ar putea fi nominalizat la Oscar însă pe care nu regreţi că l-ai văzut. E un veritabil film de acţiune. Cadrele în care a fost filmat, mai ales în prima parte, îţi creează impresia că a beneficiat de un buget mare pentru a fi realizat.

Acţiunea este una alertă şi îl are în prim plan pe Bryan Mills (Liam Neeson), un fost agent C.I.A. . Acesta este nevoit să îşi pună în practică toate abilităţile sale pentru a îşi salva familia, fiica şi fosta soţie, din mâna oamenilor lui Murad, un mafiot albanez dornic de răzbunare.

Filmul are câteva minusuri care îl împiedică să primească o notă mare. Cel mai important, în opinia mea, ar fi descoperirea de către Mills a celei de-a doua locaţiei în care a fost dusă fosta lui soţie. Fără nici un reper, într-un oraş precum Istanbul, a căuta un om ascuns într-o clădire pe care nu o cunoşti e ca şi cum ai încerca să cauţi acul în carul cu fân. Totuşi el descoperă ascunzătoarea foarte repede.

Per ansamblu, e un film care merită văzut, chiar la cinema.  E catalogat ca fiind o dramă, dar nu vă aşteptaţi să vă dea lacrimile. După cum ştiţi, acest film vine în continuarea lui Taken şi după cum se termină, anticipez că va apărea şi Taken 3 în care îşi vor face prezenţa cei doi fii ai lui Murad. Aceştia vor căuta, probabil, să răzbune moartea tatălui şi fratelui lor.

 

Anul apariţiei: 2012

Notă film: 7,4 / raft C

Regie: Olivier Megaton

Cu: Liam Neeson

Gen: acţiune, crimă, dramă

Filme similare: Taken (2008), Contra timp (2008)

Love and Other Imposible Pursuits (2009)

Recunosc că de ceva timp am făcut o obsesie din a căuta un film în care Natalie Portman să facă un rol prost. „Speram” ca „Love and Other Imposible Pursuits” să fie acela având în vedere că pe IMDB a primit doar 6,3. Nu a fost cazul pentru că actriţa a jucat ireproşal chiar dacă nu pe ea am remarcat-o în mod special ci pe tânărul Charlie Tahan.

Bazat pe romanul cu acelaşi nume al scriitoarei americane Ayelet Waldman,  filmul ne spune povestea unei tinere avocate pe nume Emilia Greenleaf. Aceasta se îndragosteşte de Jack Wolf, unul dintre titularii casei de avocatură la care lucrează şi îl determină pe acesta să divorţeze pentru a se căsători cu ea.

Emilia trebuie să se apropie de William, copilul rezultat din vechea căsătorie a lui Jack, însă nu e atât de uşor, mai ales după moartea propriului copil. Pierderea acestui la numai trei zile de la naştere şi mai ales sentimentul de vinovăţie ce o cuprinde, fac ca relaţiile cu cei din jur să fie cât mai tensionate.

Sunt multe voci care spun că filmul ar fi o comedy drama, dar cele câteva replici amuzante ale copilului nu pot face din film o comedie. Aş spune mai degrabă ca ar fi o dramă de familie. De remarcat faptul că scenariul e scris de regizorul filmului împreună cu autoarea cărţii după care e inspirat.

 

Anul apariţiei: 2009

Notă film: 7.7 / raft C

Regia: Don Roos

Cu: Natalie Portman

Gen: dramă, familie