Diavolul se îmbracă de la Prada (2006)

Cioran spunea în „Amurgul gândurilor” că „doar când te zăreşti gol ţi-aduci aminte că exişti şi că eşti muritor. Îmbrăcămintea ne împrumută o superioritate superficială asupra timpului. Cum o să fi muritor cu o pălărie pe cap şi o cravată la gât ? Hainele au creat mai multe iluzii decât religiile”.

Miranda Priestly (Meryl Streep),  pierdută printre diverse mărci celebre de haine, a uitat că e om şi s-a transformat într-o persoană rigidă, lipsită de umor şi aproape inexpresivă reuşind astfel să conducă revista Runway ce a devenit un fel de biblie atunci când vorbim de atitudinea pe care trebuie să o ai în societate sau cum să te îmbraci. Dacă vrei să exişti în industria modei, trebuie, neapărat, să nu ieşi din tiparele acesteia.

Fiind o persoană exigentă, îşi doreşte ca toţi cei din jurul ei să fie perfecţi, inclusiv asistenta ei personală. Andy Sachs (Anne Hateway), o tânără din provincie care a terminat de curând facultatea de jurnalism într-una dintre universităţile de prestigiu ale Americii, ajunge în mod nesperat asistenta acesteia. Dar Andy nu are nimic în comun cu moda, neştiind nici măcar cum se scrie Gabbana J.

În ciuda titlului filmului, acesta nu are nici o legătura cu forţele oculte. Primul cuvânt din titlu nu face decât să descrie caracterul Mirandei, o femeie fără scrupule atunci când vine vorba de cariera ei.

Filmul este unul plăcut, te destinde, însă nu te „mişcă” suficient încât să îţi rămână în minte. Interpretarea actorilor e una corectă, dar la fel, nu într-atât încât să spui că ar merita un Oscar pentru asta.

Scenariul e şi el unul corect însă cam previzibil. Probabil dacă s-ar fi pus mai multă tensiune între Andy şi prietenul acesteia, filmul ar fi fost mai apreciat, dar asta nu înseamnă că e slab. Chiar dacă e clasificat ca fiind dramă şi comedie, nu mi se pare a fi nici una, nici alta.

Anul apariţiei: 2006

Notă: 7,7 / raft C

Regia: David Frankel

Cu: Anne Hathaway, Meryl Streep

Gen: comedie, dramă

Limba: engleză