La piel que habito (2011)

Începe ca un film ce abordează o temă mult dezbătută în zilele noastre, care naşte numeroase dispute nu doar în mediul academic ci şi în alte sfere – bioetica- şi continuă cu delirul unui om.

Robert Ledgard (Antonio Banderas), un eminet specialist în chirurgie plastică, reuşeşte să creeze un nou tip de piele, artificială, rezistentă la arsuri şi care funcţioneză ca un scut împotriva tuturor agenţilor externi. Cercetările au durat 12 ani şi au fost determinate de moartea soţiei sale care în urma unui accident de maşină a fost salvată în ultimul moment, însă fără nici un centimentru de piele.

Văzând filmul, ai senzaţia că acesta se rupe în două. Dacă la începutului lui îţi creează impresia că vei afla povestea unui om are încearcă să revoluţioneze lumea, schimbând percepţii şi rupând bariere, foarte repede îţi dai seama că asişti la demenţa unui om. Acesta răpeşte un tânăr, îi schimbă sexul şi apoi încearcă să îl transforme după chipul soţiei sale. După ce reuşeşte, încearcă să întreţină relaţii sexuale cu el.

Am văzut filmul fără a avea vreodată impresia că îmi pierd timpul, însă singurul moment în care a reuşit să imi transmită vreo emoţie a fost în ultimele sale două minute.

Anul apariţiei: 2011

Notă: 7,3 / raft A

Regia: Pedro Almodovar

Cu: Antonio Banderas, Elena Anaya

Gen: dramă, thriller

Limba: spaniolă