Astăzi
sărbătorim ziua naţională a României dar am o bănuială că sunt mai mulţi cei
care cunosc motivul panicii create de aşa zis-ul sfârşit al lumii decât cei
care ştiu de ce s-a ales această zi pentru a ne sărbătorii ţara. Nu sunt vreun mare patriot, însă mi se pare de bun simţ să cunosc, macar în sumar,
istoria ţării mele.
Cum
raftul cu FILME este un blog despre filme şi nu unul ce tratează teme istorice,
o să mă rezum doar la a vă spune că pe 1 decembrie 1918, prin Proclamaţia de la
Alba Iulia, România s-a unit cu Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul.
Revenind
la film, trebuie spus că acesta abordează adesea emoţiile, trăirile interioare
ale unui individ, ale unei familii, ale unui neam sau chiar ale unui întreg glob.
Posibilitatea producerii unei catastrofe ce ar duce la extincţia omului produce
o oarecare emoţie în noi. Aşadar şfârşitul lumii nu putea fi ignorat de
cinematografie.
În
ultimii ani, sfârşitul lumii a venit de câteva ori, dar nu de fiecare dată m-am
panicat. Îmi aduc aminte că prima dată când am auzit de Apocalipsă aveam
aproximativ 10 ani şi era în apropierea eclipsei de Soare din 1999. După eclipsă am răsufla uşurat, dar nu prea
mult pentru că peste un an urma să vină alt sfârşit de lume.
A
trecut şi anul 2000 şi am mai depăşit încă un sfârşit de lume. Dacă primele
două „sfârşituri” din viaţa mea le-am aşteptat cu o oarecare panică,
controlată, următorul „sfârşit”, cel din 2009, l-am aşteptat precum un
practicant de sporturi extreme ce aşteaptă să sară din avion, să facă bungee
jumping etc. Acesta sare cu gândul că şi-a asumat un risc controlat şi că în
proporţie de 80-90 % nu i se poate
întâmpla nimic rău, dar în viaţă mai au loc şi accidente.
A trecut şi 2009. Dintre toate aceste
“sfârşituri”, cea mai mare panică în rândul populaţiei a creat-o cel de anul
acesta. Francezii au creat chiar şi un canal de televiziune dedicat exclusiv evenimentului
prezis de civilizaţia Maya ce ar avea loc pe 21 decembrie 2012, adică fix peste
trei săptămâni. Postul se numeşte “La Chaîne de la Fin du Monde” şi va emite
până pe 21 decembrie.
Producătorii de film au încercat şi ei
să exploateze interesul manifestat de populaţie faţă de aceste evenimente.
Sfârşitul lumii, în viziunea scenariştilor, e cât se poate de variat. Poate
veni datorită invaziei unor civilizaţii extraterestre, încălzirii globale,
exploziilor solare, cutremurelor de pământ, infertilitatăţii, viruşilor etc.
Până în 1999 au fost făcute numeroase filme.
Cele mai apreciate de publicul larg au fost “Independence Day” 1996 şi “Armaggedon” (1998). După 2000 numărul
filmelor care au avut această temă au crescut, iar dintre cele cu bugete foarte
mari s-au remarcat “2012” (2009) şi “The Day After Tomorrow” (2004).
Săptămâna viitoare o să fac o listă cu
filmele despre sfârşitul lumii ce mi-au plăcut. Între timp, să sperăm ca nici
un scenariu din aceste filme nu va devenii realitate luna aceasta.
Ma bucur ca ai vorbit despre "apocalipsa"... un post foarte reusit. La mai multe.
RăspundețiȘtergereDa' acu pe bune... a innebunit lumea cu sfarsitu' lumii. Si aici ma refer strict la cei care se panicheaza tot mai mult cu apropierea datei fatidice. Nu zic sa nu se vorbeasca despre asta... dar am vazut unii in jurul meu care chiar cred si iau in considerare varianta. Sa mai crezi in superstitii si in cai verzi pe pereti in 2012 mi se pare cel putin copilaresc.
"La Chaîne de la Fin du Monde" e facut tot in stil comercial... nu c-ai avea de invatat ceva nou despre "apocalipsa" urmarindu-l. Sunt filme "explozive" pana pe 21.
Mulţumesc! Deja se caută un alt sfârşit al lumii. Am înţeles că va avea loc prin 2014. Nu ştiu motivul. Trebuie să cercetez :P .
RăspundețiȘtergere