Girl With Pearl Earring

Povestea filmului porneste de la un tablou real, pictat de un pictor care a existat in realitate. Ma refer aici la Girl with a Pearl Earring de Johannes Vermeer pictat in jurul anului 1665, pe care il puteti vedea mai jos.
Nu pot spune ca e unul dintre tablourile care sa imi atraga atentia in mod deosebit, dar daca o sa vedeti filmul, va veti putea bucura ochiul cu cateva picturi reusite.
Ma simt nevoit sa ii atentionez pe cei care au gand sa vada filmul ca nu vor avea parte decat de o poveste de dragoste cel mult plantonica, iar actiunea filmului se dezvolta greoi, asa ca e nevoie de multa rabdare. Sunt multe momente in care nu exista dialog, acesta fiind inlocuit de un limbaj non-verbal, prin gesturi, expresii ale fetei etc.
Asadar daca vedeti filmul ca pe o arta, ar trebui sa ii dati o sansa. Daca va asteptati doar la efecte speciale, nu vi-l recomand.

Sinopsis

Griet e o tanara ce provine dintr-o familie cu greutati, in care cel care ar trebui sa intretina casa e invalid. Ca urmare, aceasta se vede nevoita sa munceasca, ca menajera, in casa unui pictor din Olanda secolului VII, aflat in criza de inspiratie si cu buzunarele goale.
Frumusetea, dar si inocenta ei, ii redau inspiratia lui Vermeer si acesta poate crea din nou. Cel care ii cumpara tablourile, van Ruijven, observa o atractie deosebita intre pictor si Griet si „ii propune” sa i-o picteze.

Totul pare destul de simplu, insa sotia lui Vermeer si prejudecatile acelor vremuri complica suficient lucrurile.

Map To The Star

Filmul rulează în cinema de vreo două săptămâni deşi acesta a fost selectat în competiţia oficială la Cannes de foarte mult timp. Mult prea târziu zic eu având în vedere că nu e, nici pe departe cel mai prost film de pe ecranele cinematografelor mioritice. 

Nota primită pe site-urile de profil e şi ea cam mica, dar nu e nici prea departe de adevăr. Putem pune asta pe seama faptului ca aşteptările s-ar fi putut să fie prea mari pentru unii.

Premisele unei reţete de succes există. Filmul a primit un premiu şi o nominalizare la Festivalul de Film de la Cannes, anul acesta. În plus, distribuţia nu poate fi trecută cu vederea. Nume precum Robert Pattison, John Cusack, Julianne Moore nu te pot lăsa indiferent, chiar dacă primii doi au început să joace în filme din ce în ce mai obscure. 

Sinopsis Maps To The Star

Căsătoria dintre doi fraţi lasă urme adânci asupra familiei nou formate. Cei doi copii dau semne serioase de comportament deviant. Unul e piroman, iar celălat vede din ce în ce mai des morţi. Primul e respins de cei doi soţi şi internat într-un ospiciu, celălalt e ghidat spre o carieră de succes, devenind personajul principal într-o franciză cu milioane de fani.

Problemele încep să apară când Agatha se întoarce în Los Angeles şi pune în pericol secretul păstrat cu sfinţenie de părinţii săi, persoane respectate în lumea cinematografiei hollywoodiene.

Este sau nu este incestul sursa problemelor

Cei care vor vedea filmul vor rămâne, foarte probabil cu această întrebare, ce ia naştere datorită faptului că nu avem o certitudine în legatură cu incendiul în urma căruia Agatha a fost internată. Nu ştim dacă a fost o înscenare sau nu.  Nu am spus "din cauză" pentru că existenţa acestor îndoieli dau farmec producţiei.

Comportamentul celor doi fraţi poate fi pur şi simplu efectul direct al incestului. Ştim cu toţii riscul biologic pe care îl suportă copiii în aceste cazuri. Dar... ar putea fi şi rezultatul temerii celor doi soţi de a nu cădea în dizgraţie şi a pune capăt unei cariere destul de promiţătoare.

Fury

Fury ne spune povestea unui sergent american din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial care alături de alţi patru colegi încearcă să elimine ultimele rezistenţe germane aflate în calea mult aşteptatei păci.

Acesta se vede nevoit să îşi înlocuiască unul dintre cei mai experimentaţi membri ai echipei sale cu un puşti care abia învăţase să tragă siguranţa armei. Totul se întâmplă în luna aprilie a anului 1945, când ambele tabere sunt slăbite.

La început am privit cu scepticism acest film. Începutul lui mi-a dovedit că mă înşelasem. Descrie foarte bine trăirile unui soldat în astfel de momente. Machiajul şi costumaţia merită menţionate.

Aproape totul pare natural astfel încât singurul lucru ce nu se integrează în peisaj nu deranjează atât de mult, din contră, ajuta într-un fel. Mă refer aici, desigur, la acele lumini multicolore ce însoţesc schimburile de foc.

Dintre prestaţiile actorilor trebuie să o remarc pe cea a lui Shia La Beouf. Nu pot să uit nici acum grimasa pe care a făcut-o, în finalul filmului, când se hotărăşte să lupte împotriva nemţilor. Logan Lerman se achită de obligaţii, cu succes, şi el.

Într-o scenă, timp de câteva minute, pe ecran apare şi Anamaria Marinca.

În mare, Furia: Eroi anonimi e o capodoperă ce se înalţă treptat, treptat, cu fiecare minut ce trece pentru ca la final să se prăbuşească inexplicabil.

Ultima scenă, practic, distruge, în mare, tot ce se construise până atunci. Momentul e încărcat de un patriotism pe care îl vezi, de obicei, în filmele cu bugete mici, în care se preferă să se prelungească momentele pentru a nu fi nevoie să se schimbe locaţia. Deplasarea înseamnă bani în plus de cheltuit.

Ce se întâmplă acolo !? Vedem cum cinci oameni aproape că ucid vreo 300 de germani. Chiar şi cel mai prost strateg nu putea pierde atâţia oameni, în modul ăla.

Cine e atent, o să îşi dea seama că se aud focuri de armă chiar şi atunci când nimeni nu trage.

Cu toate acestea, nu regret că l-am vazut.