Z for Zachariah

Z for Zachariah este un film apocaliptic ciudat pentru că nu vedem disperare, nu vedem natura distrusa, nu vedem saracie sau oameni care sa lupte pentru propria viata. Din contra, peisajele sunt superbe si iti dau senzatia ca sunt desprinse dintr-un basm.

Scenele au fost trase in Peninsula Banks din Noua Zeelanda dar si in Virginia de Vest, Statele Unite ale Americii. Per ansamblu, la capitolul „imagine”, filmul sta foarte bine.

Sfarsitul lumii vine ca urmare a radiatiilor, fara a afla si sursa lor. Margot Robbie joaca rolul lui Ann Burden, sigura fata ramasa intr-o zona izolata de munte in care, paradoxal, radiatiile nu au ajuns. Ca o paranteza, rolul ii fusese atribuit initial Amandey Seyfried.

Ulterior il descopera pe John (Chiwetel Ejiofor) iar acestia sunt singurii actori ce joaca in prima parte a filmului. In scurt timp ajung la concluzia ca s-ar putea sa fie singurii supravietuitori iar omenirea trebuie sa o ia de la capat prin ei.

Incearca sa se pregateasca pentru iarna facand rost de hrana si electricitate avand avantajul ca John e cercetator. Acesta s-a salvat pentru ca se afla intr-un buncar de cercetare atunci cand s-a petrecut tragicul eveniment.

Intre cei doi supravietuitori incep sa apara sentimente inca nedefinite iar lucrurile se complica cand apare al treilea supravietuitor interpretat de Chris Pine. Ann se simte atras de el iar John simte asta si devine gelos.

Toti cei trei actori sunt cunoscuti. Margot a jucat in Lupul de pe WallStreet si in Focus, urmand sa apara in Tarzan si in Suicide Squad. Chiwetel Ejiofor a devenit cunoscut dupa ce a jucat in 12 ani de sclavie insa a avut un rol important si in filmul apocaliptic 2012. Chris Pine este cu siguranta mult mai cunoscut decat cei doi, jucand in Star Trek (Kirk), Jack Ryan, Into the Woods sau Horrible Bosses 2.

Z for Zachariah este adaptarea romanului SF, cu acelasi nume, scris de Robert C. O`Brien ;i publicat in 1974.

Something Wicked 2014

Nota foarte mică de pe IMDb nu reflectă realitatea însă poate fi pusă pe seama faptului că e etichetat a fi horor şi dramă, ridicând astfel aşteptări în acest sens, fără a le atinge. Nu am simţit în nici o clipă teamă sau tensiuni dramatice, însă mister a avut din plin, sau cel puţin atât cât să primească o notă mult mai mare. Să zicem undeva între 6,8 şi 7,2.

Afişul te îndepărtează şi el de ceea ce e de fapt filmul. Punând totul cap la cap, îi înţeleg pe cei care sunt amatori de filme horror, dar, per ansamblu, taxează prea dur filmul.

Sinopsis Something Wicked

Un cuplu tânăr încearcă să facă pasul cel mare, să se căsătorească şi să îşi întemeieze o familie însă de fiecare când încearcă să facă asta, ceva îi împiedică. Să fie vorba de fenomene supranaturale şi diabolice sau pur şi simplu de acţiunile unor minţi bolnave !?

Dezlegarea acestui mister te face să vezi filmul până la capăt, chiar dacă ţi s-a spus că o să vezi un horror şi acest lucru nu se întâmplă.

Something Wicked se dezvoltă în trei etape. În prima etapă suntem plimbaţi prin timp pentru a primi informaţiile necesare aprofundării poveştii. În etapa a două suntem provocaţi să aflăm cine vrea să îi facă rău Christinei, şi avem o listă lungă de suspecţi, printre care se numără iubitul, fratele şi cumnata, dar şi un tip diagnosticat cu paranoia şi care dă semne că ar face o obsesie pentru ea.

În ultima etapă, cercul de suspecţi se restrânge însă primim o nouă provocare – care e motivaţia acestora şi până unde sunt dispuşi să meargă.

Dintre actori i-am remarcat pe Brittany Murphy (Susan) şi Julian Morris (Ryan). Shantel VanSanten a jucat foarte bine rolul Christinei, neforţând mai mult decât trebuia.

Muzica s-a integrat foarte cu acţiunea, iar per ansambul, Something Wicked e un film cu care nu îţi pierzi timpul la TV.

Last Knights 2015

Last Knights demonstrează încă odată că nu e suficient să ai un scenariu bun şi actori de  Hollywood ca să faci un film care să mulţumească cât mai multă lume. Cu un scenariu bun, dar parcă inspirat prea mult din 47 Ronin, şi actori consacraţi, precum Morgan Freeman sau Clive Owen, filmul reuşeşte să se ridice peste ştacheta mediocrităţii, însă cred că mai era nevoie de încă un pas.

Acest pas putea fi făcut doar de regizor care mi s-a părut că a rămas cramponat într-o altă piaţă cinematografică decât cea europeană sau nord-americană, unde mimatul se taxează. Momentul de „glorie” în acest sens este cel de la bătălia finală dintre Clive Owen şi mâna dreaptă a lui Gezza Mott unde cei doi exagerau cu piruetele dându-mi impresia că asist la o piesă de balet.

Vorbesc în termeni comerciali pentru că se vede de la distanţă că a fost făcut pentru cinematografe şi nu pentru festivaluri. Şi foarte bine că asta s-a vrut. Nu vom avea niciodată dreptate când vom critica astfel de decizii.

Poate par foarte critic şi nu ăsta era scopul meu. Dacă nu ar fi avut puncte pozitive nu aş fi scris despre el. Are  „mindfuck”, cuvânt foarte uzual printre cinefili şi pe care nu doresc să îl traduc pentru că ar fi nesătos J .  

Sinopsis Last Knights 

Într-o lume imaginară, dar care se aseamănă ca organizare cu cea medievală din Europa, Raiden (Clive Owen) este mâna dreapta a lui Bartok (Morgan Freeman). Cel din urmă, în încercarea de a stârpi corupţia din regat, îşi pierde viaţa, însă cavalerii aflaţi în subordinea lui jură să îi recapete onoarea, fiind conduşi de primul.

Tema răzbunării stăpânului dezonorat prin intrigi ţesute cu scopul de a obţine mai multă putere o găsim, după cum spuneam, şi în 47 Ronin.  Războiul troian din mitologia greacă lasă şi el o urmă. Regăsim secvenţa calului troian însă sub o altă formă.

Filmul e o coproducţie Cehia-Corea de Sud şi s-a filmat în prima ţara.

Dintre actori, cel mai mult mi-a plăcut norvegianul Aksel Hennie, cel care l-a interpretat pe Gezza Mott. Morgan Freeman nu a jucat prea mult însă a făcut-o în stilul caracteristic.

Ca şi concluzie, ceea ce trebuia să fie punctul forte e de fapt punctul slab, mă refer aici la scenele de luptă. Se exagerează cu muzica pe fundal care accentuează stare de lentoare. Cred că dacă în loc de 115 minute se ajungea la 80-90 de minute era mult mai bine. Aplauze pentru Aksel Hennie şi vizionare plăcută!